Uite cum sta treaba...nu e mereu the same shit. Uneori e mai rau...alteori e mai bine. Universul meu s-ar putea sa fie paralel cu al tau, alteori putem avea acelasi univers. Eu am alte principii , tu altele. Dar uite ca destinul m-a adus din nou aici langa tine, sau poate pe tine langa mine. Pentru tine? NOOT! NICIODATA. Tu esti doar scutul meu de protectie. Genul de om pe care incerc sa il enervez sa il aud macar odata tipand si nu reusesc, ala care atunci cand vreau sa fiu suparata nu ma lasa si ma face mereu sa zambesc...Om hardcorist si tampit pe care totusi il ador, pe care totusi incerc sa il iubesc. Cu prea multi neuroni care nu mai incap in cap, si incep sa curga de acolo, "modest" , frumos si bun la suflet. Ei pe dracu, e vrajeala. Dar vrajeala aia din pacate m-a adus din nou aici, in prostia mea.
Eu, spre deosebire de tine sunt fata lui tati si a lu' mami<3>
Dar stai putin, te-ai intrebat vreodata ceea ce e in interiorul meu? Si hai te rog sa nu ne referim la plamanii mei innegriti de tutun si de stomacul meu bolnav, macar acum sa facem o exceptie de la asta si incearca sa nu ma mai critici pentru ceea ce fac. Stiu ca nu-ti convine, dar obisnuieste-te cu ideea ca de la bun incepu m-ai luat asa. Ce e in mine, in mi corason. Te-ai intrebat sau macar te-a interesat? Aaaaaa nu, nu cred. Nici macar nu o sa o faci, drgoste.
A zis ca dupa ce am facut nu o sa renunt.
Vreau sa ma asculti, nu sa incepi sa imi tii teoria miscarii planetei...as vrea sa ma pot deschide in fata ta, dar N-AI CU CINE.
Faptul ca fiecare picatura a ta de nesimtire ma doare? Asta e altceva, asta inseamna ca imi pasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu